Timiditatea este intr-adevar o problema complexa. Acum vorbesc din propria experienta. Sincer nu trebuie sa va ganditi ca de timiditate scapati usor. Sunt multe posibilitati, majoritatea inutile, Multi incearca sa se imbete, altii se drogheaza, insa cea mai buna varianta este sa ai macar un prieten apropiat, sau un membru al familiei de care esti atasat si simti ca poti discuta absolut orice cu el. Prin discutiile pe care le aveti, poti scapa usor, usor de timiditate. Deci prietenii pot juca un rol foarte mare si important.
O alta modalitate, insa foarte grea, este sa incerci sa comunici cu absolut oricine iti vine in cale. Poate fi de la baiatul care iti da pliante in fata unui magazin, poate fi postasul, pot fi vecinii. Insa trebuie sa studiezi o clipa persoana cu care vrei sa ai o mini-conversatie. De exemplu: In cazul in care esti fata, nu te lasa abordata de orice ciudat care iti iese in cale. Incearca sa eviti discutia cu persoanele dubioase si nu le baga in seama. Vor crede ca esti interesata si vor deveni insistenti.
In alta ordine de idei, problema de baza pe care nimeni nu o subliniaza este cunostinta. Cu cat ai un camp mai mare de cunostinte, incat sa poti dezvolta o discutie in orice domeniu, cu atat poti comunica mai usor.
Crezi ca ai talent si ti-e rusine sau teama sa-l arati celorlalti ca sa nu te faci d ras? Incearca intai sa arati acest talent celor in care ai incredere si crezi ca nu te vor condamna. Apoi usor, usor incearca sa iesi din carapace. De exemplu daca ai talent in literatura, le arati intai prietenilor apoi unui profesor de romana s.a.m.d.
Nu castigi nimic daca incerci sa scapi de timiditate devenind mai ... " interesant " . Adica sa fi mereu tupeist ( ma refer la latura nesimtita a cuvantului ), sa injuri in R.A.T.B, chestii de golanas. Intr-adevar, poate functiona, dar nu se va termina la acelasi nivel.
Concluzie: Exista o linie foarte subtire intre timiditate si " tupeu ", dar exista o linie si mai subtire intre tupeu si nesimtire. Din ce in ce mai multi depasesc linia aceasta. Altii se inchid in ei, recurgand la metode precum alcool, droguri. Intr-adevar, trebuie sa scapi de timiditate, dar nu trebuie sa ajungi in extreme opuse.
Spuneti-va parerea.
Ai mare dreptate. Chiar trebuie sa ai grija sa stii sa faci diferenta intre tupeu si nesimtire, pentru ca multi nu isi dau seama si din dorinta de a nu mai fi timizi , exagereaza cu tupeul .. Tineti'o tot asa :>
RăspundețiȘtergereMultumesc mult de comment, econa. Vom incerca sa o tinem tot asa. :D
RăspundețiȘtergereDaca ai idei de postari noi , nu te sfii. :D De altfel, asta incerc, sa indemn lumea sa comenteze, si sa propuna subiecte noi.
RăspundețiȘtergereAsa da! <3
RăspundețiȘtergereNu stiu cum ai fost tu invatat,dar cred ca ti-ai auzit deseori parintii zicand "Sa nu vorbesti cu straini"...poate ti se pare ca este un sfat invechit,ca am crescut si stim sa evitam pericolele.Oricat de bine imbracat il vezi tu pe cel care "iti vine in cale",oricat de bun cunoscator de oameni te crezi,nu ai cum sa-i cunosti intentiile,aparentele pot insela.E ca si cum te-ai baga singur in gura lupului.Nu, e exclus sfatul asta.Primul instinct al omului este cel de conservare.Cred ca e cel mai prost sfat pe care il puteai da sa vorbesti cu oricine trece prin fata ta.
RăspundețiȘtergereUn exercitiu bun este sa te uiti in ochii unei persoane(indiferent ca o cunosti sau nu,iti place de ea sau mai stiu ce).Ia-o ca pe un concurs,incearca sa nu intorci capul imediat, cand aceasta se uita la randu-i in ochii tai, sa vezi cine ceadeaza primul.O sa te amuzi facand asta si vei prinde curaj.
In rest sunt de acord in toatalitate cu ceea ce zici, ai pus punctul pe i in sfarsit.M-am grabit sa trag concluziile despre tine de la primul post (care tot cred ca nu isi are rostul),si pentru asta imi cer scuze.Chiar am crezut ca scri de dragul de a scrie.
Nu sunt un "hater" al vietii, cum m-ai catalogat,sunt un "hater" al ipocrizeniei.Este usor sa dai sfaturi, mai greu este cand ti se dau sfaturi.Din exterior toata lumea zice "dar de ce esti asa?".Numai cand este vorba de tine intelegi cu adevarat."Tre s-ajungi un nimeni sa vorbesti din punctul multora de vedere".
Nu am nimic cu tine, nu ne cunoastem.Respect pentru ce ai scris
Un " hater " al ipocriziei. Interesanta afirmatie. Cand am spus sa vorbesti cu cine iti iese in cale, nu m-am referit la oricine. M-am referit la o simpla conversatie, chiar si cu colegii de liceu, nu doar cei din clasa ( exemplu ). Ma bucur ca ai urmarit blogul. Se pare ca si eu m-am inselat in privinta ta.
RăspundețiȘtergereBuna :),am citit cu mare placere acest mic articol,in care ti-ai expus opinia,si gindurile foarte realiste,Din ceea ce-am citit,am sustras si eu ceva in mintea mea,acum as vrea sami expun si eu opinia.
RăspundețiȘtergereAi o mare dreptate ca timiditatea e o problema,caci generatia noastra e foarte talentata,da in acelasi timp si foarte timida,ba chiar as spune neincrezuta in sine,acest lucru chiar ne impedica pentru a ne dezvalui adevarata personalitate,adica adevaratul ''eu''!.
Dar,sa nu uitam ca o mare importanata in viata noastra si in felul nostru sufletesc''de a fi'', o au parintii si modul in care am fost educati de mici,sunt familii in care relatia intre copil-parinte e foarte deschisa,o relatie de prietenie,asa ar trebui sa fie in toate familile,caci parintele e persoana cea mai apropiata si cea mai importanta,cind avem idei,probleme,sau ceva de la care nu ne piere gindul,vrio stare sufleteasca,parintele e cel mai bun sprijin,el ar trebui sa ne asculte,si sa ne indrume in viata.Cu parere de rau sunt o mare parte de famili in care parintii duc o viata aparte de copii sai,in ceea ce consta moralitate,ei sunt prea'ocupati cu munca,si alte chestii personale,intru-atit in cit uita de copii sai,uita ca de a fi''parinte'' nui numa un statut,ci ceva mai mult,in asa fel de famili, copii nu au cu cine vorbi de mici,sunt inchisi in sine,si cind cresc li-e mai greu sa-si ia un drum in viata,deoarece sunt prea timizi si neincrezuti in proprile forte,ei nu stiu sa'si aleaga prietenii,sau cad intr-un grup de persoane cu o imfluenta rea,ducindui la consumul de alcool si droguri.O a doua importanta in viata fiecarui din noi,cred ca o au prietenii,sau e chiar de ajuns sa ai numai un prieten,dar sa-ti fie devotat,cu care poti vorbi unele chestii pe care nu le poti spune lumii.Deaici se rezulta ca un rol principal in viata noastra o au cei din jur,societatea si lumea in care traim,dar totusi sa nu uitam ca totul depinde de noi,si ca noi facem scenariu dupa care traim,doar noi ne putem schimba,caci daca nui vointa,nimic nu ne schimba.Sensul de ''a fi timid'' in ceea ce ai scris tu,exprima mai mult ceva de genul '' a fi inchis in sine''.Eu cred ca timiditatea mai are si fata sa buna.Timiditatea-infrumuseteaza omul sufleteste,facindui pe cei din jur sa aiba interesul de a te afla mai bine.Dar totusi totul are o limita,nu trebuie sa fim prea timizi,si nici prea deschisi cu lumea :)
(Daiana Sajin)